CLASA A X-a „Romeo și Julieta” de William Shakespeare,

„Romeo și Julieta” este o tragedie scrisă de William Shakespeare, dramaturg și poet englez. Prima publicare a operei a avut loc în anul 1597, iar în prezent, aceasta este una dintre cele mai faimoase tragedii ale lumii. În „Romeo și Julieta” este relatată drama a doi îndrăgostiți care luptă împotriva urii dintre familiile lor, precum și împotriva prejudecăților sociale. Acțiunea se desfășoară în Verona, unde familiile Capulet și Montague, cele mai puternice la vremea aceea, se află într-un continuu conflict. Această rivalitate era atât de veche și profundă încât nici măcar servitorii unei familii nu se puteau întâlni cu cei ai celeilalte fără să izbucnească o ceartă. În actul întâi are loc o discuție între Sampson și Gregori, care ies din casa familiei Capulet și se luptă cu Abraham și Balthazar. Tema iubirii Una dintre cele mai faimoase tragedii ale lumii, „Romeo și Julieta” îl are drept autor pe faimosul dramaturg și poet englez William Shakespeare. Opera a fost publicată pentru prima dată în anul 1597, relatând drama unui cuplu condamnat la sentimentul iubirii interzise. Cei doi îndrăgostiți luptă, așadar, în mod constant împotriva obstacolelor, precum ura dintre familiile lor sau prejudecățile sociale. Tema operei de față este iubirea, prezentată în diverse ipostaze. În primul rând, întâlnim iubirea ca forță atotputernică, imposibil de evitat sau contracarat prin mijloace raționale. Astfel, contextul în care se naște iubirea lui Romeo Montague și a Julietei Capulet este unul peste măsură de neprietenos. În condițiile în care familiile lor, cele mai puternice în Verona, trăiesc într-un conflict ce pare de nerezolvat. Rivalitatea care separa familia Montague de familia Capulet era străveche, astfel încât nici chiar angajații unei familii nu se puteau întâlni cu servitorii celeilalte fără fără să izbucnească o ceartă. În actul întâi are loc o discuție între Sampson și Gregori, care ies din casa familiei Capulet și se luptă cu Abraham și Balthazar. Tragedia "Romeo si Julieta" urmăreşte excesele personajelor care în final sunt pedepsite prin moarte, aproape fiecare personaj având o responsabilitate în provocarea conflictelor. Argumente: 1. Familiile: ura nemăsurată lipsită de motivaţie. 2. Părintii Julietei (tatăl, contele): intransigenţa 3. Romeo: impulsivitate, nestatornicie în sentimente, agresivitate, imaturitate 4. Julieta: nesiguranţă, naivitate, sensibilitate, imaturitate, răsfăţată, supunere 5. Doica: ajutorul excesiv dat Julietei, perceperea iubirii dintre Romeo şi Julieta ca pe un simplu joc, neasumarea responsabilităţii 6. Mercutio: protejarea excesivă a lui Romeo 7. Tybalt: agresivitate, răzbunare, resentimente 8. Ducele: lipsă de autoritate, decizii contradictorii 9. Lorenzo: neasumarea responsabilităţii, jocul de-a Dumnezeu, încercarea de a controla destinul, ajutorul împins la extreme, orgoliul de a şti că el a împăcat cele două familii 10. Destinul: este potrivnic iubirii personajelor, mai întâi pentru că acestea aparţin unor lumi rivale, iar apoi pentru că personajele par să fie în contratimp. Protagoniştii pot fi văzuţi ca jucării ale destinului fiind incapabili să îşi controleze acţiunile. Concluzia William Shakespeare (1564-1616), dramaturg şi poet englez, este unul dintre numele cele mai importante ale literaturii universale. "Romeo şi Julieta" de William Shakespeare, probabil cea mai cunoscută poveste de dragoste din istoria lumii, scrisă în 1594 este o tragedie în cinci acte, care are la bază o poveste reală, petrecută în secolul al XIV-lea. Tragedia "Romeo si Julieta" urmăreşte excesele personajelor care în final sunt pedepsite prin moarte, aproape fiecare personaj având o responsabilitate în provocarea conflictelor. Cele două familli importante ale Veronei erau Capulet şi Montague. Ura nemăsurată, lipsită de motivaţie făcea ca neînţelegerile dintre cele două familii să dureze de mult timp, astfel încât nu era posibil ca un servitor al familiei Capulet să se întâlnească cu un servitor al casei Montague, fără să iasă o ceartă. Părinţii Julietei dau dovadă de intransigenţă şi ţin neapărat să-şi căsătorească fata cu Paris, neţinând cont de sentimentele ei, crezând că aceasta este cea mai bună opţiune pentru ea. Romeo este unul din personajele principale ale tragediei "Romeo şiJulieta" scrisă de William Shakespeare. Romeo este fiul lui Montague şi la fel ca şi celelalte personaje are un rol important în declanşarea tragediei finale. Romeo este impulsiv şi nerăbdător deoarece ingnoră pericolul şi urcă în camera Julietei, unde cei doi plănuiesc să se căsătorească pe ascuns. De asemenea, Romeo este imatur şi nestatornic in sentimente deoarece îşi declară dragostea faţă de Rosalinda, iar atunci când o descoperă pe Julieta se îndrăgosteşte imediat de ea. În relaţia cu Tybalt dă dovadă de agresivitate. Julieta are drept trăsături negative nesiguranţa, naivitatea, sensibilitatea, răsfăţul şi supunerea atunci când aceasta acceptă să se căsătorească cu Paris. Doica este un personaj dinamizator. Este un membru al familiei Capulet, prin adopţie şi este mai apropiată de Julieta decât mama acesteia. Este implicată de la început în relaţia cu Romeo, dezvăluindu-le identitatea. Este un personaj mai vesel, care aduce lumină în contextul sumbru al piesei. Greselile femeii sunt următoarele: ajutorul excesiv dat Julietei, perceperea iubirii tinerilor ca pe un simplu joc şi neasumarea responsabilităţii. Mercutio este prietenul şi confidentul lui Romeo. Este cel care prevede încă de la început sfârşitul tragic al dragostei dintre cei doi. El se face vinovat de protejarea excesivă a lui Romeo. Tybalt dă dovadă de agresivitate, răzbunare şi resentimente, iar ducele este lipsit de autoritate şi ia decizii contradictorii. Părintele Lorenzo este cel care îşi doreşte să aducă pacea între cele două familii. El este cel care celebrează căsătoria celor doi tineri şi o ajută pe Julieta să se prefacă moartă. Greşelile acestuia sunt neasumarea responsabilităţii, jocul de-a Dumnezeu, încercarea de a controla destinul şi ajutorul împins la extreme. Destinul este potrivnic iubirii personajelor, mai întâi pentru că aparţin unor lumi rivale, iar apoi pentru că personajele par să fie în contratimp. Protagoniştii pot fi văzuţi ca jucării, fiind incapabili să îşi controleze acţiunile.