CLASA a lX-a - Comicul. Umorul. Ironia

În general, când vorbim despre comic, ne referim la specia genului dramatic denumită comedie. Aceasta este scrisă fie în proză, fie în versuri, iar acțiunea și deznodământul sunt caracterizate de o atmosferă veselă, ușoară. Conflictul care se află în centrul comediei este, de obicei, superficial. În comedii se satirizează realități sociale, defecte ale caracterului uman sau se prezintă situații amuzante. Comicul reprezintă o categorie estetică ce cuprinde acele aspecte ale unui text care provoacă râsul receptorului. Aceste elemente pot fi: situații, trăsături morale ce aparțin anumitor personaje, obiceiuri, limbaj. Comicul – categorie estetică, ce desemnează un fenomen care stârneşte râsul şi care nu periclitează existenţa celor implicaţi. Comicul provine dintr-o neconcordanţă între aparenţă şi esenţă, între adevăr şi minciună, între scop şi mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul. Pentru realizarea comicului este nevoie de un contrast (între aparență și esență, scopuri și mijloace, plan și rezultatele acestuia etc.). El sancționează, implicând o atitudine critică relativ la elementul în jurul căruia se construiește contextul hazliu. Din această cauză, comicul presupune o anumită conștiință a superiorității celui care îl creează. Tipuri de comic : de situaţie, de limbaj, de nume, de caracter. a) Comic de situație Acest tip de comic se realizează printr-o multitudine de răsturnări de situație, precum și găsirea unor soluții surprinzătoare la conflictele prezente în cadrul acțiunii. Comicul de situaţie rezultă din fapte neprevăzute şi din prezenţa unor grupuri insolite . Sursele comicului de situație sunt: • confuzia (sau echivocul) • substituirea • acumularea progresivă • triunghiul conjugal: Zoe-Tipătescu-Trahanache; • cuplul comic Farfuridi- Brânzovenescu; • încurcătura (pierderea scrisorii); • evoluţia inversă (Caţavencu); • quiproquo-ul (înlocuirea lui Caţavencu prin Dandanache); • orice scenă în care apar efecte comice; Comicul de limbaj este provocat de: - prezenţa numeroaselor greşeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lipsă de instrucţie: famelie, renumeraţie, andrisant, plebicist (familie, remuneraţie, adresant, plebiscit). - încălcarea regulilor gramaticale şi a logicii; - contradicţia în termeni: «După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.» ; - asociaţii incompatibile: «Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.» ; - nonsensul: «... ori să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica...» ; - ticuri verbale; - Ghiţă Pristanda: curat murdar, curat constituţional; - Trahanache: aveţi puţintică răbdare. Comicul de caracter conturează personaje ridicole prin trăsături negative, stârnind râsul cu scop moralizator, deoarece nimic nu îndreaptă mai bine defectele umane decât rasul. Autorul creează tipologii de personaje, dominate de trăsături morale negative. Personajele aparţin viziunii clasice pentru că se încadrează într-o tipologie comică, având o trăsătură dominantă de caracter şi un repertoriu fix de trăsături: tipul încornoratului (Trahanache), tipul primului amorez (Tipatescu), tipul cochetei şi al adulterinei (Zoe), tipul politic şi al demagogului (Caţavencu), tipul cetăţeanului, tipul servitorului (Pristanda), prostul fudul (Farfuridi), prostul ticălos (Dandanache).