CLASA a lX-a LIMBĂ ŞI COMUNICARE Sinonimie. Antonimie. Omonimie şi paronimie

Sinonimele Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi cu sens asemănător. Sinonimele pot fi: – substantive: noroc – şansă; – verbe: a izbuti – a reuşi; – adjective: prietenesc – amical; – pronume: el – dânsul; – numerale: întâiul – primul; – adverbe: mereu – totdeauna; – conjuncţii: deoarece – fiindcă; – prepoziţii: către – spre; – interjecţii: câţ – zât. Sinonimele se stabilesc numai în context. Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau între două expresii. Toate sinonimele unui cuvânt alcătuiesc o serie sinonimică. Cu ajutorul sinonimelor, se evită repetiţia. Sinonime perfecte/aproximative Sinonimele trebuie să denumească acelaşi aspect din realitate, fiind în funcţie de echivalenţa semantică: – perfecte: – când sensurile sunt identice; natriu – sodiu; – aproximative: – când sensul unuia sugerează obiectul, în limbajul artistic apărând chiar echivalenţe neaşteptate; „vatră de jăratic” (M. Eminescu) – lună. Sinonime parţiale/totale În funcţie de numărul de sensuri suprapuse, sinonimele pot fi: – parţiale – când nu toate sensurile coincid; repede – iute; – totale – când toate sensurile coincid; cupru – aramă. Uneori, sensurile se pot suprapune, dar cuvintele nu pot fi înlocuite în acelaşi context, neputându-se face o echivalenţă între termenii din limbajul obişnuit şi un arhaism, un regionalism sau un termen ştiintific şi tehnic. Antonimele Anonimele sunt cuvinte cu sensuri complet opuse. De obicei, antonimele sunt: – substantive: veselie – tristeţe; – verbe: a trăi – a muri; – adjective: uman – inuman; – adverbe: aici – acolo. Există prefixe cu ajutorul cărora se pot forma antonime: ne-, in-, des-, (dez-, dis-, de-). Omonimele Omonimele sunt cuvinte cu aceeaşi formă şi cu sens complet diferit. Omonimele pot fi: – părţi de vorbire identice – părţi de vorbire diferite (omonime lexico-gramaticale). Omofonele Omofonele sunt cuvintele care se pronunţă la fel. Omografele Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel. * Omonimele sunt obligatoriu omofone. Omonimele pot fi: – totale – când cele două cuvinte sunt identice în flexiune; leu – plural lei – parţiale – când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune; colţ – plural colţi şi colţuri. Exemple de cuvinte omonime – lac de acumulare – lac de unghii – bandă de magnetofon – bandă de hoţi. Cuvintele polisemantice Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri legate între ele. Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt mai mult sau mai puţin apropiate, spre deosebire de sensurile omonimelor, care nu au între ele nici o legătură. Exemple de cuvinte polisemantice – la mine în baie – ţeava de la baie – plec la băi – fac o baie – cuvântul polisemantic masă poate avea sensurile: obiect de mobilier, mâncare, bucate, dejun, prânz, cină, ospăţ, meseni, parte a zilei.